CLADÍRE cladiri s. f. 1. Actziunea de a cladi. Plantele furajere sa fie cosite la timp iar uscarea shi cladirea lor sa se faca in bune conditzii. REZ. HOT. I 237. 2. (Concretizat) Constructzie edificiu. Gospodarii... nau cind se abate pe la acea cladire de scinduri vechi. SADOVEANU N. F. 40. In toata cladirea nu se aud decit glasurile oamenilor care parasesc lucrul. SAHIA N. 36. Cladirea insashi cu etaj aratoasa shi inzorzonata oprea atentzia trecatorilor mai ales prin scara de marmora roshie aparata sus de o uriasha scoica de sticla lucitoare. REBREANU R. I 18. ◊ Fig. K sa darimam cladirea Ceo zideshte un fatzarnic peun atit deadinc temei E deajuns sa sentzeleaga doua inimi de femei. DAVILA V. V. 88.