CLACÁ vb. I. intr. 1. a face sa se auda a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig. fam.) a ceda psihic in urma unor suprasolicitari. ◊ a eshua a da gresh. II. refl. ashi luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din fatza) umflate. (< fr. claquer)