CLABUCÍ clabucesc vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu clabuci de sapun. Cu shervetul la git cu obrajii clabucitzi de sapun urmarea prin oglinda voltele briciului. BART 71. 2. Intranz. (Despre apa sau alte lichide) A spumega. Valuri mari se sparg in zgomot... clabucind fierbind in spume. ALECSANDRI P. A. 152. ◊ Refl. Apa... izbinduse de tzarmure se clabuceshte in tulpinile salciilor incovoiate. POPOVICIBANATZEANU V. M. 175. 3. Refl. (Despre unele animale mai ales despre cai) A se umple de sudoare spumoasa (din cauza oboselii); a spuma. Calari pe cai clabucitzi la strune shi zabale... DELAVRANCEA la TDRG.