CLABÚC clabuci s. m. (Mai ales la pl.) 1. Spuma facuta de sapun cind este amestecat cu apa. Clabuci de sapun. 2. Spuma care apare la suprafatza unor lichide care sint agitate care fierb sau care fermenteaza. Undele lui [ale Jiului] colcota sfarmate de bolovani shi azvirle in aer clabuci albi bulgari de zapada. VLAHUTZA O. A. II 134. Mai bem... un vinishor o cafelutza cu clabuc. CARAGIALE O.VII 31. 2. Saliva spumoasa albicioasa shi cu bashici. [Vazu un balaur] scuipind clabuc de spume care de cadea la pamint se inchega shi se rostogolea in boabe albe de margaritar. DELAVRANCEA S. 91. Expr. A face clabuci la gura = a vorbi mult cu furie; a face spume (la gura). Vizirul tigru turbat de a sa ura Scrishnind din dintzi salbatic facind clabuci la gura. ALECSANDRI T. III 347. ◊ (Prin analogie) Omul cazu pe spate pe shosea ramase o clipa rezemat in cot apoi se scula in picioare shi scuipa clabuci de singe. DUMITRIU N. 273. 3. Sudoare spumoasa care o fac animalele (mai ales caii) din pricina oboselii. 4. (Numai la pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. SHi pentinderea pustie fara urme fara drum Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum. ALECSANDRI P. A. 112.