CIUPÍ ciupesc vb. IV. 1. Tranz. A apuca cu varful degetelor sau cu unghiile pielea sau carnea cuiva strangando shi producand durere; a pishca. ◊ Refl. Se ciupeshte singur. ♦ A apuca a mushca ori a intzepa cu ciocul sau cu gura. ♦ Fig. A face aluzii intzepatoare; a necaji a tachina. 2. Tranz. A apuca cate putzin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a manca a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mana bucatzica cu bucatzica din ceva (shi a manca). 3. Tranz. A rupe varful lastarilor vitzeidevie sau varful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 4. Tranz. Fig. (Fam.) Ashi insushi (in mod repetat) mici sume de bani obiecte marunte etc. ♦ A smulge a afla de la cineva mici informatzii secrete marunte (pentru a le furniza altcuiva). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se ametzi de bautura; a se chercheli. Cf. bg. čupja sb. čupati.