CIUNTÍ ciuntesc vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A taia a amputa; (cu privire la oameni) a mutila a schilodi. Alexandruvoda... ciuntea shi seca care avea prepus. NEGRUZZI S. I 158. Ii ciuntira mai intii picioarele pe urma genunchii unul dupa altul shi in sfirshit bratzele pina la coate. BALCESCU O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad shi ma stilcesc SHi shchiopez shi ma ciuntesc. CONTEMPORANUL III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Pasari cintau in arborii ciuntitzi de obuze. CAMILAR N. I 70. Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL P. III 37) vb. I ciontí (CARAGIALE N. F. 26 ODOBESCU S. III 46) vb. IV.