ciúng, -ă, adj. – 1. Lipsit de un braț; cu brațul retezat; invalid. 2. Arbore pitic, nedezvoltat sau cu crengile tăiate (Bud 1908) sau arbore bătrân, din care nu a mai rămas decât tulpina (DLRM 1958): „Pe unde Maica meré / Ciungi uscați tăt înverzé” (Memoria 2001. 112). – Cf. it. cionco (DEX).