CIÚMA ciume s. f. 1. Boala epidemica foarte primejdioasa shi foarte contagioasa (luind altadata proportzii catastrofale) produsa de un bacil specific shi caracterizata prin manifestari pe piele prin inflamarea ganglionilor etc.; pesta. Sa raspindit vorba k a izbucnit ciuma pe bord. BART E. 274. TZipenie de om nu le deschidea usha; parca erau bolnavi de ciuma sarmanii. CREANGA P. 73. ◊ (In imprecatzii) SHiapoi de ce nu matzi sculat? mincavar ciuma sa va manince! CREANGA P. 11. ◊ Ciuma lui Caragea = epidemie care a bintuit in tzara noastra la inceputul secolului al XIXlea (sub domnia lui Caragea). A fost in multe rinduri ciuma in tzara dar analele Rominiei nu pomenesc de o boala mai grozava decit ciuma lui Caragea. GHICA S. 29. Ciuma bubonica v. bubonica. 2. Fig. Persoana urita la infatzishare rea la fire nesuferita. Am o ciuma de muiere De toata lumea ma teme. HODOS P. P. 196. Pentru unii muma iar pentru altzii ciuma se spune despre cei ce favorizeaza pe unii shi se poarta rau cu altzii. 3. Fig. Mizerie pacoste napasta nenorocire mare. Aceasta ciuman lume shi aceste creaturi Nici rushine nau sa ieie in smintitele lor guri Gloria neamului nostru sprea o face de ocara. EMINESCU O. I 151.