CIUFULÍ ciufulesc vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la par sau barba) A pune in dezordine a zbirli. Dau fuga la gavanoshelul cu pomada vir degetele in el intind in palma unsoarea shimi ciufulesc imi ridic vilvoi intro clipa tot parul din cap. SADOVEANU M. 194. ◊ A trage de par. Leanca a ciufulito shi ia tras o palma. PAS Z. I 185. 2. Ashi bate joc de cineva a lua peste picior. Nu trebuie sa ne lasam... sa lasam legea ciufulita. CAMILAR N. II 293. Oamenii de peaici... intocmesc shi ei obshti. Nu va lasatzi ciufulitzi! CAMILAR T. 42.