Definitzia cu ID-ul 949642:

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuflicá ciuflic vb. intranz. (reg.) 1. A se apleca a se lasa pe vine: „Pe cand sa ma ciuflic shi eu sa pot bea un pic de apa toata fantana era tulburata” (Biltziu 1999: 255). 2. A se baga cu capul in apa: „…io luat de pt’icioare shi io ciuflicat in bute” (Papahagi 1925: 313). (Maram.). Et. nec. (MDA).