ciuflicá ciuflic vb. intranz. 1. A se apleca a se lasa pe vine: „Pe cand sa ma ciuflic shi eu sa pot bea un pic de apa toata fantana era tulburata” (Biltziu 1999: 255). 2. A se baga cu capul in apa: „… io luat de pt’icioare shi io ciuflicat in bute” (Papahagi: 313). Et. nec. (MDA).