CIUDATZÉNIE ciudatzenii s. f. 1. Aspect caracter bizar neobishnuit curios al unui lucru al unei atitudini al unei purtari etc.; originalitate curiozitate particularitate. Lasase foshtilor elevi amintirea unui om cu multe ciudatzenii shi stingacii. C. PETRESCU I. I 12. 2. Lucru ciudat intimplare aparitzie curioasa; bazaconie dracie comedie. Il privea din talpi pina in creshtet k pe o ciudatzenie. Pronuntzat: nie.