ciucí (césc ít) vb. 1. A se ghemui a se lasa pe vine. 2. A mototoli a incretzi a zbirci. 3. A stringe a ingramadi. Sl. čučati (DAR) cf. sb. čučati „a se lasa pe vine” mag. csucsulni „a sta jos”; insa ar putea fi vorba shi de o formatzie spontana. Der. ciuciuli (var. ciocioli) vb. (a se ghemui; a zbirci a incretzi) prin intermediul finalei expresive li (cf. Graur BL IV 91) fiind improbabila der. propusa de Philippide Bausteine 54 de la ciuli; ciuciulete s. m. (ghemotoc dop cocolosh; bobina; ciuperca zbirciog). K shi in alte cazuri sint forme care coincid cu alte formatzii spontane cf. mr. ciuciula (culme) ce pare a indica dependentza de radacina expresiva ciuca; mr. megl. ciuciulian „ciocirlie” in legatura cu bg. kukuletka cuvint rar. Pe de alta parte ciuciuli ajunge sa se confunde cu giugiuli in sensul in care il foloseshte Cantemir de „a netezi a mingiia” cf. ciuciula vb. (Trans. a mingiia). Dupa Graur BL V 223 ciuciulete sar explica plecinduse de la tzig. ciuci „penis” ipoteza putzin probabila. V. shi ciuli.