cishtigá (cashtíg cashtigát) vb. 1. (Trans.) A creshte a ingriji. 2. (Refl. rar) A se ingrji a se dichisi. 3. A obtzine a face rost. 4. A cishtiga. 5. A progresa a imbunatatzi. Mr. cishtiga s. f. (grija) cishtigare vb. (a cishtiga). Lat. castigare de la castus (Pushcariu 377; CandreaDens. 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare prov. sp. port. castigar fr. chatier; cu evolutzie semantica diferita. Pentru evolutzia rom. cf. Skok Dacor. IX 216 shi v. sard. castigare „a conserva.” Der. cishtig s. n. (grija; beneficiu; profit folos); cishtiga s. f. (inv. grija); cishtigos adj. (folositor). Sb. kaštiga s. f. (pedeapsa); kaštigovati vb. (a pedepsi) nu par a explica prin rom. cum credea Candrea Elemente 407. Pentru var. mold. cishlig cf. Graur BL V 58.