CIRMUÍRE cirmuiri s. f. Actziunea de a cirmui. 1. Conducere administrare guvernare. Asupra cirmuirii imparatziei nam nimic satzi zic. ISPIRESCU L. 41. Imparatul voieshte a da cirmuirea Ardealului lui Basta. BALCESCU O. II 270. 2. (Concretizat) Organ de conducere guvern sta pinire. Silise cirmuirea pe shcolarii din tzara sa poarte opinci. PAS Z. I 112.