CIREȘÁR, (2) cireșari, s. m. 1. (Popular) Luna iunie (cînd se coc cireșele). Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii, și-apoi iar Sosi-nfloritul cireșar. COȘBUC, P. I 282. Cărămida se lucrează de la sfîrșitul lui cireșar pînă la sfîrșitul lui cuptor. I. IONESCU, M. 707. 2. Botgros. Pe timpul mugurului se arată mai mulți cireșari. MARIAN, O. I 417.