circumfléx, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: ~conf~, ~féls, țir~ / Pl: ~e / E: fr circonflexe] 1-2 (Îs) Accent ~ Semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau (în ortografia română), spre a nota sunetul î(â). 3 (Atm; d. artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 4 (Bot; d. plante) Cu ramurile curbate în jos.