circí (césc ít) vb. 1. A se stringe. 2. A micshora a se contrage. 3. A se chirci a se pipernici. Var. incirci (in)chirci (in)circ(e)ia (im)pierci. Sl. krŭčiti „a suci” (Miklosich Slaw. Elem. 27; Cihac II 41; DAR) slov. kerčiti ceh. krčiti pol. kurczyć rus. korčiti. V. shi circel. Der. circean s. m. (capusha); circeag s. n. (boala a oilor); circior adj. (sucit); chircit (var. inchircit piercit) adj. (pipernicit; atrofiat degenerat; tulburat anormal); chircitura (var. piercitura) s. f. (avorton stirpitura). Var. cu p sint rezultat al hiperurbanismului mold. Din rom. trebuie sa provina rut. kručak „berbec bolnav” care Candrea il considera etimon al al lui circeag.