CIOROVAÍ ciorovaiesc vb. IV. Refl. A se certa cu cineva a avea o discutzie galagioasa a nu se intzelege cu cineva asupra unor chestiuni; a se gilcevi a se ciondani. In vreme ce multzimea se imbrincea in jurul magaziilor unii mai indraznetzi se ciorovaiau din pricina vitelor. REBREANU R. II 210. ◊ Fig. [Graurii] se ciorovaiesc seara shi dimineatza. ODOBESCU S. III 31. Varianta: (regional) ciorovoí (ISPIRESCU L. 64) vb. IV.