CIOPÓR ciopoare s. n. 1. Grup de animale de acelashi fel indeosebi vite sau pasari de casa; cird cireada turma. O sai dea fetei de zestre un ciopor de oi. STANCU 13. Un ciopor de 100 capete. I. IONESCU M. 566. 2. Grup de oameni; ceata trupa gramada gloata multzime. Sus in codru Arde focu SHade linga foc cioporu De firtatzi incruntatzi. BENIUC in POEZ. N. 61. Unde vad ciopor de fete Trec prin apa mort de sete. HODOSH P. P. ◊ (in comparatzii) Ruminii se aduna ciopor la primarie. STANCU D. 53.