Definitzia cu ID-ul 438697:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ciopór (ciopoáre) s. n. 1. Turma cireada. 2. In cadrul unei stine grup de animale de acelashi fel (de obicei fiecare turma contzine trei ciopoare: oi cu miei oi sterpe shi berbeci de prasila). 3. Multzime. Mag. csoport (Miklosich Fremdw. 82; Cihac II 491; Draganu Dacor. IV 754; Pushcariu Lr. 105); cf. sb. cr. bg. čopor.