CIOPIRTZÍ ciopirtzesc vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indica o fiintza sau o parte a corpului ei) A taia in bucatzi. V. hacui macelari mutila. Ar fi dat orice sa fuga dar i era rushine. Cear fi zis cei doi barbatzi care ciopirtzeau trupul acela cu atita nepasare? BART E. 254. Ii ciopirtzeshte cu coasa. SHEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul ishi ciopirtzise obrazul barbierinduse. DUMITRIU N. 186. ◊ Fig. Cine mia ciopirtzit totzi prunii de pe linga gard? DELAVRANCEA H. T. 1 49. 2. A taia un obiect intrun mod neregulat sau la intimplare; a ciopli rau neindeminatic unde nu trebuie. (Atestat in forma ciopirtzi) O calfa de dulgher stingaci ciopirteshte birna. ODOBESCU S. III 166. Variante: ciopirtzí (ODOBESCU S. II 513) ciopatzí (TEODORESCU P. P. 479) vb. IV.