CIONDANÍ ciondanesc vb. IV. Refl. reciproc. A se certa (pentru nimicuri fara ashi spune vorbe grele) a se impunge cu vorba; a se ciorovai. In fatza judecatorului se ciondanesc zbiara se amenintza. STANCU D. 258. Moshnegii sau ciondanit cit sau mai ciondanit shi cit erau ei de ingrijitzi despre ziua au adormit. CREANGA P. 85. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) repetat sau insistent; a mustra a ocari. Ce ma tot ciondaneshte degeaba?... Ba k graiesc prea mult; ba k nu stau locului!... doar nus par sa shed infipta. ALECSANDRI T. 188.