CIOMÁG ciomege s. n. Batz gros (noduros) uneori cu maciulie sau intarit cu fier la unul din capete; bita. V. maciuca ghioaga. imbracat in camasha shi itzari albi cu caciula mare shi tzuguiata infundata pina pe ochi shi cu ciomagul de corn mai mare decit el mergea shuierind printre dintzi un cintec care shil facuse singur din trishca. BUJOR S. 80. In timpii cei mai primitivi ciomagul a servit omului drept arma pentru a se apara de fiarele salbatice. DEMETRESCU O. 214. Nici una nici doua ia ciomagul lui de vacarie... shi unde prinde a mil croi... SHEZ. I 264. ♦ Lovitura bataie cu bita. Intro clipa ea lua peste spinare un car de ciomege caci loveau tzapan tuspatru. CAMILAR TEM. 63. De vreme cei treaba pe ciomag... apoi incep indata. ALECSANDRI T. 1045. [Magarul:] Ba adesea shi ciomege Pe spinare cam cishtig. ALEXANDRESCU M. 286.