cioltar sn [At: NECULCE ap. LET. II 209 / V: ciortan ciul~ (inv pbl gresheala) sol~ / Pl: ~e / E: tc çoltar cf bg чултар srb coltar mg cso(l)tár pn czoldar] (Reg) 1 TZesatura impodobita cu cusaturi care era pusa sub shaua calului Si: (reg) abai harsha ibanci shabraca tzol valtrap. 2 Covor tzaranesc tzesut care se pune pe perete Cf scoartza chilim. 3 Scurteica (1).