CIOCNÍRE ciocniri s. f. Actziunea de a (s e) ciocni. 1. Lovire izbire (insotzita de zgomot) intre doua obiecte tari. Iata una din acele urari numite plugul ce obishnuit se zice... impreunind cuvintele cu sunet de telinca shi cu ciocniri defere de plug. ALECSANDRI P.P. 102. ◊ Lovire shi avariere a doua vehicule care vin din directzii opuse. Ciocnire de trenuri. 2. Fig. Lupta intre interese pareri sau idei diferite. Din ciocnirea ideilor iese scinteia adevarului. GHEREA ST. CR. II 7. 3. (Uneori determinat prin «armata») Conflict armat incaierare. Prima ciocnire a lui Mircea [cel Batrin] cu turcii a avut loc in anul 1394 la Rovine pe Argesh. IST. R.P.R. 93.