CIOCANÍT ciocanituri s. n. Zgomot produs de lovituri repetate (cu ciocanul sau cu alte obiecte); ciocanitura. Am auzit un ciocanit ushor in fereastra. ◊ Fig. Agripina cazu la umbra unui stog shi asculta cit o mai puteau lasa sa asculte razvratirea singelui shi ciocanitul inimii. GALACTION O. I 164.