cioc interj. Poc boc; imita zgomotul produs de o lovitura ritmica sau cel putzin repetata. Se foloseshte de obicei cu duplicare cioc cioc sau alternantza cioc boc cioc poc. Mr. cioc. Creatzie expresiva k boc toc poc coincide cu alte formatzii de acelashi tip cf. rus. čok „zgomot produs de o izbitura” de unde čokatsĭa „a ciocni paharele inchinind” it. ciocco fr. choc sp. choque etc. Cf. Schuchardt ZRPh. XV 104; Berneker 159. Der. cioc s. n. (plisc clontz; fam. gura; virf capat; pinten; barbishon; minerul cleshtelui; parte incovoiata a mai multor instrumente; cirlig pana de incondeiat ouale de Pashti; suvitza cirliontz; Arg. inshelaciune cursa) al carui sens fundamental se explica prin zgomotul care il produce ciocul mai cu seama atunci cind pasarile de curte ishi cauta hrana cf. mr. cioc „cioc” megl. cioc „ciocan” alb. čok „cioc”. Sau cautat pentru acest cuvint origini in afara limbii rom.: un ciop care ar proveni din pol. dziob ceh. djob rus. zob „gusha” (Cihac II 53); alb. čok (Meyer 448; Pushcariu Lr. 265); lat. *tiucus din gr. τύϰος (Philippide Bausteine 56; Philippide II 705; Pascu I 192). Totushi nu este necesar sa se caute atit de departe deoarece in sl. au fost foarte productive radacinile čok čuk čikati „a lovi”; insa este mai potrivita posibilitatea unei creatzii spontane a rom. cf. Rosetti II 114. Ciocanca s. f. (cirlig cange) poate fi un amestec de la cioc shi cange (DAR). Ciocot s. n. (ciucure; titirezul morii de griu). Der. ciocoti vb. (despre pasari ashi cauta hrana; despre animale a minca; a face zgomot mincind; a face zgomot lucrind); der de la cioc k bocoti de la boc; ciocotnitza s. f. (vorbaretz guresh; parazit lingeblide pomanagiu) cf. ciocoi; ciocotnitzi vb. (inv. a trai k un parazit). Ciocoroi s. n. (cirlig cange). Ciuc s. n. (tirnacop) cf. bg. čuk „ciocan”. Der. ciuceu s. n. (Trans. secure). Cf. cioaca ciocalau ciocan ciocni ciochina ciorchina ciocirlan ciuca ciucure.