CIOC² ciocuri s. n. 1. Partea anterioara terminala lunguiatza shi cornoasa a capului pasarilor care inlocuieshte sistemul dentar; plisc clontz. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutzita a unor obiecte; capat varf (ascutzit). 3. Barbishon tzacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a mintzi sau a deforma realitatea. 4. Compuse: cioculberzei = planta erbacee cu frunzele paroase adanc crestate shi cu flori violetepurpurii (Geranium pratense); cioculcucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant cu frunze compuse flori roshii roz sau albe shi fructe lungi asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); ciocintors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru cu ciocul lung subtzire shi ushor arcuit in sus cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). Cf. alb. čok rom. cioc¹.