CIOB cioburi s. n. Bucata fragment dintrun obiect (mai ales vas) de sticla de faiantza de lut etc. spart; hirb. Gheorghe Petrescu... ashezase la indeminai batista uda shi tot potrivind in fel shi chip un ciob de oglinda intindea cu incapatzinare cind pielea pometzilor catre barba cind sprincenele catre creshtet. GALAN Z. R. 157. Junghiuri ascutzite i taiau k nishte cioburi de sticla prin toate incheieturile. VLAHUTZA la TDRG. Mai toate vasele de la PisculCrasani sint reduse in cioburi. ODOBESCU S. II 273. Ride ciobul de oala sparta v. oala. ◊ (Poetic) Minerii noshtri harnici de pe Jii Farima muntele in cioburi marunte. DESHLIU 46.