ciob (cióburi) s. n. Fragment hirb bucata dintrun vas de lut sticla sau portzelan. Tc. çob (Roesler 608; SHeineanu II 128). DAR respinge aceasta der. bazinduse pe extinderea geografica a cuvintului shi pe absentza sa din dialecte. Cuvintul apare shi in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. Dupa Cihac II 135 din pol. csop. Der. cioaba s. f. (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi) vb. (a sparge a face bucatzi).