CINTÁR cintare s. n. 1. Instrument (avind k parte principala un resort o pirghie sau un sistem de pirghii) care serveshte la stabilirea greutatzii unui obiect prin comparatzie cu o greutatetip. V. balantza terezie. Cei mai mic decit oul SHi tzine cit shi boul? (Cintarul). GOROVEI C. 60. ◊ Fig. Aticismul limbii tale o sal puna la cintari. EMINESCU O. I 134. ◊ Expr. A trage la cintar = a cintari (mult) a avea greutate (mare); fig. a avea importantza a conta. Recolta fusese mare griul tragea greu la cintar. V. ROM. noiembrie 1953 207. Al buzdugan Caremi trage la cintar... Peste cinci mii de ocale. TEODORESCU P. P. 580. ♦ Cintarire. Inshala la cintar. Da lipsa la cintar. 2. (Invechit) Unitate pentru masurarea greutatzilor echivalenta cu 50 de kilograme. Cintare de griu de miere de ceara de tamiie. ODOBESCU S. II 13.