cintár (cantáre) s. n. 1. Instrument care serveshte la stabilirea greutatzii balantza. 2. Fir cu plumb. 3. Cumpana a fintinii. 4. Orcic cruce a carutzei. 5. Cirlig in care se fixeaza cirma unui plute. 6. Cric de ridicat greutatzi. 7. Constelatzia Balantzei. Mr. cindare megl. cantar. Tc. kantar din arab. qintar (< lat. centenarius) in parte prin intermediul ngr. ϰαντάρι (SHeineanu II 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); cf. alb. kandar bg. sb. kantar. Pentru a › i prin intermediul lui *cantari *cantaresc cf. Graur BL IV 74. Der. cintareala s. f. (actziunea de a cintari); cantaragiu s. m. (slujbash la biroul de control al greutatzilor) din tc. kantarci; cintari vb. (a determina greutatea unui corp; a examina a cumpani; a valora).