CINSTÍRE s. f. 1. Actziunea de a cinsti shi rezultatul ei; respect consideratzie. Aceasta cinstire a culturii shi a reprezentantzilor ei nu este intimplatoare ci decurge din intreaga politica a regimului nostru democratic. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 190. Intoarcetzi fruntea K un steag Ridicat pentru cinstirea Omului. BARANGA V. A. 20. Trai placut cinstire mare ALECSANDRI T. I 144. 2. (Invechit) Demnitate rang superior intro slujba. Incai va trimite cinstiri mari care vor creshte shi inaltza slava lui. BALCESCU O. II 191.