cíne pron. inter. 1. Introduce intrebarile la care se ashteapta k raspuns un nume de persoana. 2. Cel care (indica identitatea subiectului a doua actziuni conexe). 3. Nimeni (in expresii k nare cine cine shtie ce etc.). 4. (Inv.) Fiecare (mai ales in compunere cu unde cum cit incotro). Mr. tzine istr. tzire. Gen. dat (al a) cui acuz. pe cine. Lat. quem (Pushcariu 366; CandreaDens. 345; REW 6953; DAR); cu epenteza lui ne k in sard. kini calabr. chine lec. cine (M. Ruffini Cah. S. Pushcariu I 202) cf. shi mine tine sine (Byhan Jb. III 7). Celelalte explicatzii par mai putzin probabile: lat. quisne (Philippide Principii 78; Pascu I 176); ne k in alb. unë „eu” tinë „tu” (Pushcariu 366); lat. quem pronuntzat quene (DAR). Gen. cui (din lat. cui) se foloseshte shi cu sens absolut: „fiul cui” (cf. Eminescu: a cuis mama?). Comp. cinescu pron. (inv. fiecare oricine) pare sing. analogic format pe baza lui cineshti care ar putea fi o compunere bazata pe aceleashi elemente k neshtine (DAR admite k cineshti este rezultatul contaminarii lui cinesh cu fieshte(care); MeyerLübke Literaturblatt VII 150 shi Philippide ZRPh. XXXI 360 il explicau pe cinescu direct din lat. quisquis; cineshi pron. (inv. fiecare oricare) k acelashi; cineva pron. (o persoana indeterminata; o persoana importanta) k shi careva (pentru folosirea sa cf. Sandfeld Syntaxe 2102); fiecine (var. fieshicine fieshtecine) pron. (oricine fiecare) k fiecare; macarcine pron. (rar oricine); neshtine (var. inv. nescine) pron. (oricine) k niscare; oarecine (var. oareshicine oricine) pron. (oricare fiecare) k oarecare; vericine pron. (oricare) k vericare.