cind adv. (lat. quando it. pg. cuando pv. quan quant fr. cat. quand sp. cuando). In care timp: cind viĭ? In timpu in care: cind ploŭa se curatza aeru. Conj. Daca o daca (cu subjunctivu): cind sa am banĭ ash pleca; eh cind sa fiŭ eŭ acolo! Daca o daca (cu optativu): cind ash shti ash spune; eh cind aĭ shti ce binemĭ pare! Cind shi cind din cind in cind (vechĭ cind de cind) din timp in timp citeodata uneorĭ. Cind... cind aci... aci acú... acú: cind unu cind altu. Cind cu in timpu cind: cind cu razboĭu. Cind sa cind era aproape sa: cind sa plec ĭacata shi el! De cind din timpu in care din acea epoca. Pina cind pina in ce timp. Pe cind 1) cind: a venit pe cind ploŭa 2) cind din contra: unu e alb pe cind cellalt e negru. Cind colo dar din contra: Credeam kĭ alb. Cind colo e negru! In amenintzarĭ eliptice: cind tzĭoĭ trage una! (subintz. aĭ sa vezĭ pe dracu aĭ s’o patzeshtĭ!).