CINCHÍ cinchesc vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui a se asheza la pamint sprijininduse pe unul sau pe amindoi genunchii; a sta pe vine. Miam aruncat unditzile cu rima in balta adinca shi mam cinchit atent linga ele. SADOVEANU N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi shi cu obrazul cuprins in palme. SADOVEANU N. F. 119. Ma Cirtza urma el strigind catra un flacauan lung care deabia se cinchise shi el pe linga foc. HOGASH M. N. 194. Varianta: chincí (V. ROM. februarie 1952 118) vb. IV.