cíine (ciini) s. m. 1. Ciine. 2. Om fara suflet tiran. 3. Masa de dogar. Var. (Mold.) cine. Mr. cine megl. cǫini istr. care. Lat. canis (Pushcariu 367; REW 1592; CandreaDens. 337; DAR); cf. alb. kjiën it. cane prov. k fr. chien sp. (gal.) can port. cão. Forma ciine cu i posterior (k miine piine; cf. shi spiiminta) proprie Munt. a fost aproape general adoptata in lit.; totushi sint numeroshi scriitori de origine mold. sau trans. care continua sa scrie cine. Der. ciinarie s. f. (haita de ciini); ciiner s. m. (Mold. persoana care stringe ciini vagabonzi); ciinesc adv. (privitor la ciini; crud neomenos); ciineshte adv. (in felul ciinilor; cu cruzime); ciinime s. f. (haita de ciini); ciinos adj. (fara suflet); ciinoshie s. f. (rautate cruzime). Cf. L. SHeineanu Les noms romans du chien et leurs applications métaphoriques in Mém. Soc. Ling. XIV (19068) p. 21075.