CIHAÍ cihaiesc vb. IV. Tranz. (Regional) Ai bate (cuiva) capul a starui foarte mult a insista a plictisi a exaspera. Tot cihaia mama pe tata sa ma mai dea undeva la shcoala. CREANGA A. 12. Cit nu ma cihait de cap sai spun shi tot nu iam spus. CREANGA P. 122. Aristitza... cihaia pe Stanilescu de ce nu staruie sajunga maior. CONTEMPORANUL 209. Varianta: cehaí (SBIERA P. 107 SHEZ. V 55) vb. IV.