CIFRA (< it.) s. f. 1. Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impr. numar. Cele mai utilizate sint cifrele arabe aduse in Europa de arabi in sec. 10 probabil din India: 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9. Uneori se mai folosesc shi cifrele romane: I = 1 V = 5 X = 10 L = 50 C = 100 D = 500 M = 1000. 2. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substantze. ◊ C. octanica v. octanic. 3. C. de afaceri = totalul incasarilor unei firme din activitatea desfashurata intro anumita perioada de timp. 4. Semn tipografic folosit la tiparirea numerelor a simbolurilor diferitelor operatzii matematice sau combinatzii ale acestora.