CHIUÍ chiui vb. IV. Intranz. 1. A striga cu voce tare scotzind un strigat puternic ascutzit shi prelung pentru ashi manifesta bucuria veselia placerea sau alt sentiment puternic ori pentru a chema pe cineva al indemna la o actziune al alunga etc. Fetele shi flacaii chiuiau pe coasta dealurilor shi era un soare luminos shun cer albastru shun indemn la viatza k niciodata. SADOVEANU O. III 46. Toata ceata a plecat rizind shi chiuind de rasunau dealurile. CARAGIALE O. III 89. Vara... chiuind cutreieram dumbravile. CREANGA A. 117. ◊ Fig. Batrinele paduri vor chiui: Un tinar soare muntzii grei vor nashte! BENIUC V. 46. Afara ploua rar in stropi mari iar vintul invaluia ploaia shi o trintea chiuind in hanul darapanat. SADOVEANU O. I 139. ◊ Tranz. (Complementul indica vorba rostita strigatul scos) Un motz spatos a chiuit:... Urshi vrei sampushti aice pe la noi? POEZ. N. 6. (Fig.) Cind docul chiui incetarea lucrului totzi intro larma mare se repezira pe punte napustinduse la mal. DUNAREANU CH. 227. ◊ Tranz. (Rar) A chema (pe cineva) cu voce tare. De departe Mosh Virlan incepe al chiui. SADOVEANU O. A. II 105. 2. A spune a striga chiuituri sau strigaturi. Pronuntzat: chiui. Prez. ind. shi:chiuiesc (REBREANU R. II 189 ALECSANDRI P. A. 114).