CHIP chipuri s. n. adv. I. S. n. 1. Fatza obraz figura. Un chip oval. ♦ Expresie a fetzei; fizionomie. Un chip trist. 2. Infatzisharea sau aspectul unei fiintze. Avea chip omenesc. ◊ Loc. adv. In chip de... = cu infatzishare de... asemenea cu... ♦ Persoana; fiintza. A vazut acolo multe chipuri. 3. Imagine infatzishare a unei fiintze sau a unui obiect redata prin desen pictura sculptura etc. ◊ Chip cioplit = idol. II. S. n. 1. Fel mod gen. Scrie intrun chip original. ◊ Loc. adj. Fel shi chip de... = tot felul de... ◊ Loc. adv. (In sau cu) fel shi chip (sau chipuri) = in tot felul in toate modalitatzile posibile. 2. (Rar) Modalitate posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu orice chip = oricum. In (sau cu) nici un chip = nicidecum. ◊ Expr. Nu e chip sa... = nu se poate imposibil sa... A nu avea (nici un) chip (sa...) = a nu avea posibilitatea a nu putea (sa...). (Pop.) A afla chip (shi cale) = a gasi un mijloc eficace o solutzie. 3. (Reg.) Incercare (de a gasi o solutzie) 4. (In expr.) Cu chip sa... = k sa... pentru k sa... avand intentzia sa... Cu chip k... = sub pretext k... sub aparentza k... III. Adv. (La pl. art.; pop.) Vorba vine cica. ♦ La drept vorbind nui vorba; ba chiar. Din magh. kép.