chip (chípuri) s. n. 1. Imagine reprezentare plastica (odinioara a oricarui obiect in prezent a unei persoane). 2. Aspect fatza figura fizionomie. 3. Imagine simbol reprezentare. 4. Gest apucatura. 5. Maniera mod metoda. 6. Mijloc modalitate posibilitate. 7. (Adv.) Vorba vine cica (cu aceasta folosire se prefera modern pl. articulat). Mag. kép „imagine” (Cihac II 489; DAR; Gáldi Dict. 87) de unde shi sb. slov. kip (Berneker 504; cf. Miklosich Fremdw. 98). Der. chipesh adj. (aratos frumos) din mag. képes „capabil; figurat”; chipos adj. (aratos frumos la chip); inchipa vb. (a reprezenta; a alcatui); inchipui (var. inv. chipui) vb. (a reprezenta; a crea; a construi a fabrica; a aduna; a imita; a imagina; a fauri a concepe; a nascoci a inventa; refl. a fi vanitos a se mindri); inchipuitor adj. (inv. reprezentant); inchipuintza s. f. (inv. personificare reprezentare); inchipuire s. f. (imagine reprezentare; aspect gest; imaginatzie fantezie fictziune inventzie; himera; ipoteza; simulacru); neinchipuit adj. (neimaginabil); inchipu(r)lui vb. (a repara a fabrica a construi) din mag. képelni in parte contaminat cu pl. chipurile (DAR).