CHIORAÍ pers. 3 chioraie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic (datorita mishcarii gazelor din interior). Mergind pe drum au flaminzit grozav incit nu mai shtia ce sa faca. Ii chioraia matzele cumplit! SBIERA P. 210. [Midas] se duse intrun suflet la Bacus... cu matzele chioraind shi cu burta lihnita. ISPIRESCU U. 106. Sa posteasca shi sa umble nemincat Matzele sai chioraiasca. PANN P. V. II 115. Varianta: ghioraí (CONTEMPORANUL VII 195 CREANGA P. 257) vb. IV.