chiór interj. Imita mai multe zgomote cum sint chioraiala sau strigatul curcanului. Var. ghior. Creatzie spontana cf. bir mir mor hor hir. Der. chiorai (var. ghiorai chiorca(n)i cherca(n)i cherai Trans. corai) vb. (despre curcani a croncani; despre matze a chiorai); chirai (var. cherai chirlai) vb. (despre gaini a cotcodaci; despre greieri a cinta; a tzipa a striga); cherlai vb. (rar a latra) cuvint care ne apare numai la BratescuVoineshti shi care indica o contaminare cu chelalai; chioraiala (var. ghioraiala chiorait chioraitura ghioraitura) s. f. (zgomot produs de intestine); chiric s. m. (Trans. greiere; copil) ultimul sens explicabil prin ideea de „care tzipa mult”; ghiorlan s. m. (shobolan; golan) cu acelashi semantism k termenul anterior cf. Philippide Principii 150 shi Spitzer Dacor. IV 6524 (dupa ipoteza greshita a lui Lacea Dacor. III 751 din sas. Jórlänk „oaie de un an”); inchiorcosha vb. refl. (ashi roti coada curcanul; a privi cu dispretz a se infuria) cuvint care pare a se explica printrun joc foarte frecvent intre baietzi care consta in a imita cuvintul chior in jurul unui curcan pentru al stirni shi al obliga sashi roteasca indata coada (dupa DAR shi Candrea origine necunoscuta; Scriban il pune in legatura cu mag. körleni „a invirti”). Pentru var. ghiorhai cf. Iordan BF VII 280.