chinvale (chimvale) instrument de percutzie format din doua discuri metalice putzin bombate la mijoc de unde se prinde un inel de piele pentru a putea fi tzinute in momentul cand se lovesc unul de altul cu intreaga fatza sau numai partzial. Sunt cunoscute din antic. cand au fost intrebuintzate in muzica de cult k shi in muzica razboinica. La romani se numeau cymbal la greci χύμβαλον (sg.) [1 Cor. 13.1] la vechii evrei c. (I Cronici 15.28). Sunetul produs este strident rasunator shi fara o inaltzime (2) bine determinata datorita armonicelor* ce se interfereaza.