CHINUÍ chinuiesc vb. IV. 1. Tranz. A supune (pe cineva) la o mare suferintza fizica; a tortura a cazni. Tu ai fost bun de calugarit iar nu de trait in lume sa necajeshti oamenii shi sa chinuieshti nevasta shi copiii! CREANGA P. 47. Doi tatari tzeapai gatesc Doi amar mil chinuiesc. ALECSANDRI P. P. 77. Mai bine era sa se fi ingropat in mare k cealantzi (= ceilaltzi) tovarashi ai sai decit sa moara chinuit de foame! DRAGHICI R. 42. ◊ Refl. Sarmana sa chinuit asha pina despre ziua. CREANGA P. 98. 2. Tranz. A pricinui cuiva suferintze morale a supune la chinuri sufleteshti. Zadarnic cauta batrinul sa shtearga din minte icoana copilariei care il chinuia staruitor. BART E. 111. Ramase intrun neastimpar cel chinuia mai cumplit decit moartea. ISPIRESCU L. 45. Spune babei ce te chinuieshte; k de unde shtii poate satzi ajute shi ea ceva. CREANGA P. 189. ◊ Refl. Sarmana inima mea! Multa vremeai tot jelit Tot mereu teai chinuit. JARNÍKBIRSEANU D. 218. ◊ Intranz. (Rar) Mai vazutai om pe lume Sa chinuiasca k mine? SEVASTOS N. 164. ♦ (Cu sens atenuat) A necaji a incomoda a plictisi. Nu mai chinui pe bietul om intrebindul de zece ori acelashi lucru. 3. Refl. A se stradui a se osteni a se cazni. Se chimda de doua zile la o problema dar nu reushea sai dea de capat. =3 Mam chinuit de lam crescut shi lam scos din toata nevoia shi acum... parca vad cam sa ramin fara dinsul. CREANGA P. 81. Prez. ind. shi: chínui (RETEGANUL P. I 26).