CHINÉZA s. f. (< China + suf. eza): limba izolanta tibetana din ramura chinosiameza sau thaichineza vorbita de marele popor chinez (peste 12 miliarde de oameni aproape un sfert din populatzia globului). Are o vechime atestata in scris de cateva mii de ani (din mileniul al IIIlea i.e.n.). Odata cu raspandirea budismului (in secolele IV V e. n.) limba chineza a devenit limba literara scrisa a paturilor culte limba a unei culturi milenare. Timp de secole a fost limba internatzionala de civilizatzie shi de comunicare interstatala in Extremul Orient (in Asia de sudest). Cele mai vechi texte (inscriptzii pe oase shi pe carapace de broashte tzestoase) au aparut din mileniul al IIlea i.e.n. Datorita perioadei feudale prelungite izolarii economice shi politice a regiunilor procesul de diversificare a dus la aparitzia a numeroase dialecte atestate in cele mai vechi texte literare. Exista shase mari grupuri de dialecte ale limbii chineze dintre ele cel mai important fiind grupul de nord vorbit in nordul in vestul shi intro mare parte din centrul Chinei de peste 70% din populatzie. Cel mai important din acest grup este dialectul din Pekin. Intre cele shase grupuri de dialecte persista numeroase diferentze fonetice shi lexicale dar structura gramaticala shi o mare parte a fondului principal lexical sunt comune tuturor dialectelor. Cele mai vechi texte literare au aparut in China acum trei mii de ani. Limba literara scrisa numita wenien era deosebita de limba vorbita numai prin aspectul ei normat fiind accesibila numai unui numar mic de oameni instruitzi. Ea sa pastrat multe secole fara modificari esentziale in timp ce limba vorbita diversificata in dialecte sa transformat mereu ajunganduse la diferentze atat de mari incat wenien trebuia invatzata k shi o limba straina. Ea a servit k limba comuna scrisa pentru toate regiunile tzarii. In aceasta limba au fost publicate documentele oficiale textele de legi shi literatura beletristica inca din secolele al Xlea al IXlea i.e.n. shi pana azi. Dialectul din Pekin a devenit limba oficiala a institutziilor guvernamentale din toate regiunile tzarii ushurand impunerea lui k limba literara comuna. Incepand cu secolele VII IX paralel cu wenien sa creat un alt aspect al limbii literare scrise bazat pe normele dialectului din nord baihua sau baihuawen. In baihua au fost redactate celebrele romane „Pe malul apei” „Calatorie in apus” shi „Visul din iatacul roshu”. Cele doua limbi literare scrise au coexistat timp de secole influentzanduse reciproc dar evoluand pe cai cu totul diferite. Wenien este forma de exprimare a literaturii clasice chineze neintzeleasa de popor shi se bazeaza pe normele limbii vechi pe cand baihua este forma de exprimare a literaturii noi intzeleasa de popor shi bazata pe norme noi care favorizeaza formarea unei limbi comune a intregului popor chinez. Un rol important in impunerea limbii literare baihua (considerata de chinezi putonghua adica „o limba general intzeleasa”) avand k norma ortoepica pronuntzarea de la Pekin iar k norma gramaticala modelul oferit de operele literare contemporane la avut marele poet chinez Lu Sin. Limba chineza are unele trasaturi de limba izolanta (cuvintele nushi modifica forma in cursul vorbirii; raporturile sintactice sunt exprimate cu ajutorul topicii shi al cuvintelor auxiliare; partea cea mai veche a lexicului este formata din cuvinte radicale monosilabice) shi unele trasaturi de limba aglutinanta (are afixe derivative shi un numar redus de afixe gramaticale). Limba chineza are reguli stricte privitoare la numarul shi ashezarea fonemelor care alcatuiesc silaba. Un rol important il are aici tonul care poseda o functzie fonologica. Numarul tonurilor variaza dupa dialecte (in puthonghua sunt patru tonuri: egal urcator urcatorcoborator shi coborator). In chineza contemporana majoritatea cuvintelor sunt polisilabice (monosilabicele vechi formeaza nucleul fondului principal lexical). Multe cuvinte chineze sau format prin compunere iar azi multe se creeaza cu ajutorul afixelor. In diferite epoci istorice in limba chineza au patruns multe imprumuturi din limbile minoritatzilor natzionale din limbile de cultura din Asia shi Europa (din limbile mongole din manciuriana din limbile popoarelor Asiei Centrale din limbile indiene din engleza shi rusa). Unele cuvinte noi au fost obtzinute prin calcuri lingvistice. Deoarece limba chineza nu are mijloace formale de marcare a apartenentzei cuvintelor la anumite partzi de vorbire acestea fiind invariabile distinctzia se face pe baza criteriilor semantice shi sintactice pe baza topicii intonatziei shi cuvintelor auxiliare. Scrierea chineza este singura scriere hieroglifica mentzinuta in aceasta forma pana azi. A fost creata din pictograme prin mileniul al IIIlea i.e.n. shi a ajuns sa aiba azi peste shaizeci de mii de hieroglife ingreunand la maximum redactarea (deshi pentru comunicarea zilnica nu este nevoie decat de douatrei mii de semne) iar in mod deosebit tiparirea cartzilor. Sau facut incercari de inlocuire a hieroglifelor cu o scriere fonetica bazata pe alfabetul latin inca din secolul al XVIIlea. In secolul nostru preocuparea aceasta este foarte serioasa din partea specialishtilor chinezi. Deshi in 1956 sa propus un alfabet de 26 de litere aprobat in 1958 aplicarea lui a fost doar partziala (la transcrierea numelor straine in manualele shcolare). Generalizarea acestuia se va face dupa ce putonghua va deveni cu adevarat o limba curenta de comunicare a tuturor locuitorilor tzarii iar diferentzele dialectale se vor diminua. Intre timp sa trecut la simplificarea shi unificarea treptata a hieroglifelor.