Definitzia cu ID-ul 544437:
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
CHINÉZ A (< China) s. m. adj. 1. S. m. (La pl.) Popor de rasa mongoloida din familia de limbi sinotibetane sa format k natziune pe terit. Chinei constituind marea majoritate a populatziei acesteia. Mai traiesc in Thailanda Malaysia Indonesia Singapore Vietnam Uniunea Myanmar Filipine Cambodgea S.U.A. Canada sh.a. In cursul istoriei lor milenare chinezii au dezvoltat o stralucita civilizatzie shi cultura. C. sint de religie confucianista budista daoista mahomedana shi creshtina (catolici). ♦ Persoana care apartzine acestui popor sau este originara din China. 2. Adj. Care apartzine Chinei sau chinezilor (1) referitor la China sau la chinezi; chinezesc. ◊ Arta c. = arta dezvoltata pe terit. Chinei incepind din milen. 4 i. Hr. Pagodele templele palatele prezinta o arhitectura specifica realizata la inceput din lemn apoi din caramida shi piatra cu o bogata decoratzie sculptata influentzata de arhitectura indiana dupa patrunderea budismului. Din timpul dinastiei Ming (13681644) dateaza constructzia actualului Beijing (inceputul sec. 15) shi reconstructzia Marelui Zid (construit in sec. 3 i. Hr.). Primele manifestari din sculptura sint legate de cult. Ele sint realizate din bronz jad ceramica fildesh reprezentind efigii ale lui Buddha oameni animale plante. In sec. 46 se raspindeshte pictura pe matase (suluri) apoi pictura pe zidurile templelor din peshteri (sec. 9). In timpul dinastiei Tang (618907) pictura se dezvolta pe genuri: portretistica peisajul scene de gen. In epoca Sung (9601279) se dezvolta pictura de peisaj in tushuri shi laviuri. Ceramica este un domeniu reprezentativ al artei c. (olaria portzelanurile translucide portzelanurile „verzi” din sec. 17 shi „roz” din sec. 18). Caracteristica este shi productzia de tzesaturi artistice de matase. In deceniile 34 ale sec. 20 se dezvolta pictura in ulei shi in tush gravura pe lemn afishul caricatura. In arhitectura moderna elementele traditzionale se imbina cu noile cerintze ale arhitecturii shi urbanisticii. ♦ (Substantivat f.) Limba din familia de limbi sinotibetane vorbita de chinezi. Are opt grupe principale de dialecte (cu numeroase varietatzi). La baza limbii comune standard natzionala shi oficiala sta varietatea din capitala Beijing a dialectului pei de nord. Scrierea c. foloseshte pictograme shi ideograme.