CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. Om care umblă după chilipiruri. Era băiat curățel... dar leneș, mincinos, fanfaron și chilipirgiu. VLAHUȚĂ, O. A. II 219. Obținînd un bilet de lojă... -probabil un bilet de favoare, căci se va vedea că individul nu era decît un chilipirgiu – merse cu damele, mama și fata, la teatru. CARAGIALE, O. II 90.